adinaungur

E 15 iunie 2007.

Emoţiile multora se canalizează spre finalitatea unui an scolar, dar şi spre începerea unor activităţi cultural–artistice care vin să reamintească poporului frumuseţea obiceiurilor şi a tradiţiilor românesti, într-o lume în care modernul primează în detrimentul tradiţionalului.

Institutor Iulia Chende, Şcoala „Ioan Lupaş”, Cluj-Napoca
_____________________________________________________

Adina şi Cartea

Braţe cu flori coborând pe trepte la pol.

Mi-am pus părul şi ochii verzi. Mi-am pus şi un tricolor mic, tricotat, primit cu o zi înainte de doamna Elena Dârjan, protagonistă şi ea la evenimentul legat de tradiţii. L-am prins cu un ac de siguranţă pe pieptul rochiei cusute în dimineaţa aceasta, de mână. Apoi, am pornit la Librăria Universităţii, cu un căruţ de cărţi, unde deja invitaţii mă aşteptau. M-am strecurat eu printre unii dintre ei, am coborât la subsol unde fotografiile mele şi ale prietenilor mei mă aşteptau pe pereţi. Telefon de la Iaşi, telefon de la Bucureşti, telefon de la Bucureşti. Trei oameni de departe îmi sunt aproape, îi iau cu mine şi îmi întâmpin invitaţii. Căldură aşa de mare şi îmbulzeală şi mai şi, încât nu am cum ajunge la pupitrul unde mi se anunţă numele, printre autorii fotografiilor expuse. Dar asta e, rămân mai în spate, unde se mai poate respira şi mă bucur că am răgaz să vorbesc puţin cu dragii şi importanţii mei invitaţi: Hanna Bota, domnul Brudaşcu şi domnul Cristofor. Coboară încă, invitaţi. Râuri de braţe alunecând în subsolul Polului Cultural, cu flori. Pesemne că ghiciseră ei de undeva cât îmi plac. Dar nu ştiu de unde fiindcă povestirea cu mine-copil, când furam flori, nu e pusă pe undeva pe la vedere. Părul meu verde, probabil, le-a inspirat faptul că am o sensibilitate aparte pentru vegetaţia florală.
- Sărut-mâinile! Să ştiţi că Marcel Mureşeanu vine doar pentru cartea dumneavoastră!
- Ştiu! răspund domnului pe care îl văd foarte des, îl ştiu foarte bine din vedere, dar spre ignoranţa mea, nu i-am reţinut numele.
- Mi-a zis că vine la Adina. Care, Adina? am zis. Ungur! mi-a răspuns. Aha, Adina Ungur, păi aşa spune! Adică, păpuşa sau marioneta aceea care nu are nevoie de sfori ca să se mişte. Sigur că da, o ştim! Păi, mergem şi noi!
Ştiam că domnul Mureşeanu mă va onora cu prezenţa, doar eu îl invitasem să spună câteva cuvinte despre carte, la lansare. Altcineva, extrem de inspirat îmi spune că astăzi voi interpreta rolul de poetă. Şi cât adevăr grăise!
Căldură mare, cum ar spune Caragiale, copii, părinţi, bunici, artişti, scriitori, prieteni, căldură, înghesuială, forfotă, zid de oameni peste care nu reuşesc să văd nimic, căldură, copii şi iarăşi căldură. De aceea, nici nu pot spune prea multe despre celelalte evenimente, aşa că voi reda doar cuvintele ce s-au spus la evenimentul la care am fost protagonistă în mod direct şi anume, lansarea de carte.

Mariana Enache, gazda Polului Cultural, moderând evenimentul.

Marcel Mureşeanu

Nu am văzut de mult o poetă care să semene atât de mult cu cartea sa şi nici o carte care să semene atât de mult cu autorul ei.

Adina Ungur aşadar există, cartea ei există, se numeşte “Calvaria” şi dintr-un început trimit înspre dumneavoastră ideea aceasta că nu am văzut de mult o poetă care să semene atât de mult cu cartea sa şi nici o carte care să semene atât de mult cu autorul ei. Iată doar câteva idei care mi se par ieşite la suprafaţă: “sunt infatigabile amândouă şi Adina şi Cartea, sunt fugoase şi alunecoase amândouă, sunt atente amândouă şi Adina şi cartea să nu scape cumva lacrimi în ochii care aproape tot timpul lăcrimează. Sunt negustori buni de surâsuri, sunt aventuroase şi au în acelaşi timp o mişcare care ne înşeală, sunt tremurătoare ca oglinda apei sunt temătoare de răul celorlalţi, sunt neguroase şi de asemenea, aş putea zice, oarecum, în cele din urmă, ele se aşează atât de bine una lângă alta încât nu ştim, cunoscându-le pe amândouă, ce să preferăm: o întâlnire cu Adina Ungur în postura ei de actriţă, în rolurile pe care le joacă sau o întâlnire cu cartea sa în lipsa sau în prezenţa în acelaşi timp a Adinei Ungur.

Eu am scris câteva cuvinte la începutul acestei cărţi şi nu mă dezic de nimic din ce am scris acolo. Poate că ar fi trebuit doar ultimele două trei fraze de acolo să vi le citesc şi să vă incit să intraţi într-adevăr în această carte, pentru că se poate intra în ea. Ea este chemătoare, dulce-amară în acelaşi timp. Ea îşi merită acest titlu atât de sugestiv, care se cheamă: “Calvaria” şi sper să fie una dintre treptele pe care Adina păşeşte în literature ei, care de abia acum înainte începe.

Aş vrea să termin dăruindu-vă o frază care n-a fost publicată până acum şi care aparţine scriitorului de lângă noi, care se cheamă Adrian Popescu, o frază care a ajuns la mine datorită faptului că am avut un dialog care va fi publicat de-abia peste câtva timp, o frază despre poezie, o frază pe care o meritaţi, o frază pe care o merită şi autoarea de faţă, înainde de a o citi într-o revistă. “Poezia e o consolare pentru ceea ce nu am reuşit să înfăptuim dar şi o putere interioară, un dar pentru a înfăptui ceea ce ne-a fost dat, este alegerea noastră să o slujim sau să o alungăm, printr-o vanitate distructivă. Poezia e umbra noastră care ne însoţeşte, este dublul nostru astral. Vocea cu care vorbim invizibilului nostru însoţitor”. Iată ce poezie îi doresc eu Adinei Ungur, de-acum înainte. Din toată inima o felicit şi îi promit că voi fi, ca şi până acum, lângă ea. În stânga ei, eu fiind un stângaci notoriu. Vă mulţumesc!

Hanna Bota
Calvaria şi suferinţa mântuitoare

Mi-am pus problema de ce şi-a intitulat Adina cartea „Calvaria”? M-am întâlnit cu Adina de mai multe ori după ce am aflat lucrul aceasta şi nu am întrebat-o. După ce am să spun eu, am să o întreb în particular să vedem dacă am avut dreptate pentru că vreau să aflu în ce măsură am putut să înţeleg volumul ei. N-am vorbit despre el chiar nici un cuvinţel, urmează să stăm de vorbă de-aici înainte.

“Calvaria” face referire la calvar. Clar! În poezie este foarte multă sufeinţă, dar nu este o suferinţă neagră, nu este una încărcată, ci este o suferinţă mântuitoare. Din această suferinţă se iese mântuit, salvat. De aceea aş spune că este o suferinţă soteriologică, pentru că autoarea care transmite această sufeinţă, transmite şi eliberarea. Devine o pasăre Phoenix pe care o vezi luându-şi zborul şi te bucuri zburând alături de ea, de aceea în momentul în care citeşti poezia Adinei, suferi în acelaşi timp. Există foarte mult joc în această suferinţă. De aceea există o plăcere în a relua poeziile. În felul acesta îmi spun că a dorit “Calvaria”. Dar aş mai vedea încă un lucru care se descoperă în volum şi anume, un toponim aici, în Cluj: Dealul Calvariei, Biserica Calvaria. De ce? Pentru că Adina are în volum trei personaje. Poate că n-ar fi cazul să vorbim aici într-un volum de poezie despre personaje. Dar volumul Adinei cuprinde foarte multă poezie în proză. E foarte multă poveste în ceea ce scrie ea, aşa că aş putea să spun că regăsim trei personaje. Un personaj este autoarea, care se manifestă prin “eu”. Celălalt personaj este tu sau celălalt, căruia i se adresează tot timpul, îl ceartă, îl blestemă, îl ridică, îl iartă, îl neiartă, apoi al treilea personaj foarte clar conturat este oraşul. Clujul! Nu orice oraş, ci Clujul. Cu atâta bucurie am regăsit străzile Clujului: Piaţa Păcii, B. C. U., Statuia Lucian Blaga, Statuia Matei Corvin, vorbeşte despre calul lui Matei Corvin, are o poveste întreagă despre grupul statuar, despre gangul din centru unde sunt afişate filmele, într-o zi de ploaie regăsite acolo, aşa că s-ar putea ca titlul să bată şi spre toponimul acesta clujean. Dacă personajele amintite apar foarte clar, printre ele mai apare şi mama şi tata şi mâinile de catifea ale cuiva şi degetele cu falange scurte, iubite, ale altcuiva, aşa că Adina descrie în tot volumul o întreagă poveste. Poeziile ca şi stil sunt foarte variate. De obicei urmăresc să văd în ce măsură există unitate stilistică într-un volum. Adina scrie şi versuri cu rimă, scrie ritmat, când vrea, dar scrie şi poezie în proză, poveste de trei- patru pagini. O poezie la ea poate să fie cum sunt mottourile la început de două rânduri sau să cuprindă 3-patru pagini. Cu rânduri lungi, dar care nu sunt obositoare de citit. E foarte plăcut de citit volumul şi mi-a fost drag să-l citesc de mai multe ori, deşi mărturisesc că astăzi am văzut petnru prima dată cartea în forma ei tipărită, aşa că a trebuit să citesc în format electronic şi sus şi jos, sus şi jos în calculator vedeam alb-negru, dar mi-era drag să revin la poezii ca să pot să găsesc corespondenţe între ele. La un moment dat exită chiar şi o poezie bacoviană. La citit se simte clar izul bacovian şi cred că şi acest lucru a încercat Adina să ne transmită prin poezia “AmarAmarAmar.”

Adina ghiceşte cuvinte noi sau le leagă. Sigur, pentru că ea este foarte prezentă pe site-urile de poezie şi este poate mai prezentă decât oricare dintre noi, dintre clujeni pe aceste site-uri ea a publicat destul de puţin în formă tipografică, în schimb a scris foarte mult pe internet, eu o cunosc de acolo. Înainte de a povesti cu ea am citit poeziile ei de pe site-uri şi am reuşit să o cunosc pentru că Adina se mărturiseşte. Nu ştiu dacă devine vulnerabilă, cred că devine tot mai puternică prin faptul că se mărturiseşte şi foarte echilibrată. Nu-i pasă că o să aflăm tot ce este în sufletul ei. De la momente absolut intime pe care le descrie şi o să le regăsiţi, până la momente de suferinţă profundă, de îndrăgostire, de dezîndrăgostire, ea le poate scrie foarte deschis, dându-ni-le nouă, făcându-ne părtaşi trăirilor ei, astfel încât ne putem regăsi noi-înşine în îndrăgosteală, dezîndrăgosteală şi aşa mai departe. Dar cuvintele noi pe care le formează, clar, au influenţe de pe internet. Sunt cuvinte legate jos cu underline, câte cinci cuvinte legate între ele, ca ele să devină un cuvânt întreg. Cuvinte legate împreună cu literă mare la mijloc, ceea ce n-ar fi normal şi aş sublinia, iubirea ei foarte mare pentru adverbe. Foarte des apar adverbele de loc aici, acolo, dincolo, dincoace apar adverbe de mod, aşa, cum, des, des. Adverbe de timp: azi-mâine. De ce? Mi se pare că iubeşte adverbele pentru că ele sunt partea inflexibilă de vorbire şi dau o starornicie. Nu aluneci în adverbe, adverbele te ţin. Şi încă un lucru pe care îl iubeşte, cred că nu există poezie fără repetiţie. Repetiţia dă seriozitate textului. Ar vrea să spună, „chiar luaţi-mă în serios”. Spun o dată, spun a doua oară, spun a treia oară, spun a patra oară acelaşi lucru într-o poezie, „chiar luaţi-mă în serios”, chiar dacă este şi joc în rest trebuie să vă spun că dincolo de joc, trebuie să mă luaţi în serios, viaţa este o chestiune serioasă. Vă mulţumesc că m-aţi ascultat!

Dan Brudaşcu
Un volum al simţirilor, al trăirilor profunde, un un dialog permanent scris într-o cheie extrem de modernă.

Am zis că dacă tot lipsesc o serie de persoane importante de la acest eveniment cultural de excepţie mă gândeam să nu las greul pe umerii patriarhului poeziei clujene (Marcel Mureşeanu) şi să încerc să iau şi eu cuvântul, pentru a vă spune în câteva cuvinte că sunt încântat să particip la această lansare! Într-adevăr această carte de poezie este unul din evenimentele importante ale Clujului, din această vară toropitoare, care se lasă şi asupra oraşului atât de iubit al autoarei.

Calvaria este de fapt calvarul pe care vrea să ni-l transmită poeta nouă, este un volum al simţirilor, al trăirilor profunde, un un dialog permanent scris într-o cheie extrem de modernă. Adina Ungur este una din poetele care încearcă să impună în peisajul poeziei româneşti formele specifice poeziei contemporane de pe alte meridiane. Ea este din acest punct de vedere, aş putea spune, fără să greşesc unul dintre poeţii care vibrează la unison, cu marea poezie a Europei şi lumii contemporane. Ca traducător a peste 800 de poeţi din întreaga lume, de-a lungul carierei mele, pot spune că ea scrie o poezie într-adevăr valoroasă şi o poezie care nu este cu nimic inferioară poeziei celei scrise la Londra, Paris la Roma sau în alte mari metropole ale culturii contemporane.

Am sesizat şi eu ceea ce antevorbitoarea mea precizase, faptul că într-adevăr este şi un omagiu adus locurilor. Autoarea se autocitează, un lucru care este de asemenea, de nuanţe moderne, dă citate din ea-însăşi, momente cu care îşi amplifică unele din ideile majore ale unor titluri. În acest sens am sesizat la ea versuri spunând: „nu cunosc locuri mai frumoase lăsate de dumnezeu, ca-n preumblarea prin burta oraşului meu”. Iată şi confirmarea faptului că ştie să scrie şi cu rimă, nu numai această scriitură modernă, care o face, dacă vreţi, un căutător modern prin burta oraşului, descoperind acele dimensiuni, acele locuri care vibrează în raport cu sentimentele pe care ea le are în momentul scriiturii.

Adina Ungur pe de altă parte, nu are numai personajele pe care le-a invocat doamna Hanna Bota, are, cred, două personaje importante, ea însăşi şi cel căruia i se adresează. Acela fiind, fie „tu”, cum spunea Hanna Bota, fie cel care îi este aproape în momentele ei de singurătate, de secătuire. I se destăinuie, încearcă, îl mângâie cu vorbe frumoase, dar în acelaşi timp îl avertizează în legătură cu sentimentele pe care le nutreşte faţă de el.

Evident că acest volum de poezii, aşa cum vă spuneam, este unul de scriitură modernă. Să nu vă aşteptaţi să găsiţi aici ceea ce deobicei să găseşte într-un volum de poezie. Spunea cineva la o altă lansare de carte că în general poezia feminină este – să-mi fie iertată această exprimare, nu vreau să jignesc nici o poetă prezentă aici – este „o adunătură de sentimentalisme şi blegoşenii”. În această carte nu veţi întâlni asemenea formule siropoase, ea este o fiinţă raţională, dar în acelaşi timp plină de sensibilitate şi de profunzime. Nu ştiu dacă ar trebui să îmi traduc „Calvaria” prin perspectiva profundă pe care a făcut-o Hanna Bota, dar am convingerea că de fapt este o descătuşare a eului poetic şi o transpunere în versuri care vor propune cititorului o lectură plăcută, o lectură incitantă, o lectură interesantă, o lectură altfel. Cred că prin acest volum s-a reuşit să se scrie şi despre Cluj altfel, Clujul devenind astfel un personaj important de poezie a începutului de mileniu III. O felicit din tot sufletul, îi aştept în continuare colaborările cu mult interes în revista „Cetatea culturală” pe care o conduc şi am certitudinea că în viitor ea va confirma prin celelalte lucrări pe care sunt convins că le va realiza, atât ca poetă cât şi mai ales ca un avizat critic şi comentator literar, ea se va impune ca un nume important în cultura Clujului mileniului III.

Eugen Coţa

Ne-am întâlnit mai mult în reviste literare, domnişoara Adina Ungur a aprticipat şi la o revistă dintr-un judeţ din sud “Dor de dor” şi la “Calvaria” am să-mi permit o epigramă:

O-ntâlneam la Dor de dor
Că-şi extinse aria
Noci la Pol nu mi-e uşor
S-o văd în Calvaria

EU
Câteva gânduri.

Mulţumesc celor care au colaborat la apariţia acestei cărţi şi au scris primele referinţe la ea, scriitorii Marcel Mureşeanu, Luminiţa Suse, Florin Ţupu şi cei care deja au rostit câteva cuvinte prezentând-o, Hanna Bota şi nu în ultimul rând domnului Dan Brudaşcu, pentru dorinţa pe care au avut-o de a se apropia şi de a prezenta „Calvaria” mea.
Mulţumesc tuturor celor prezenţi la lansare pentru faptul că şi-au rupt câteva ore dintr-o după-amiază călduroasă!
Invit pe cei de doresc să parcurgă volumul să îl citească de la început până la capăt, chiar dacă nu într-o singură lectură, ci una segmentată. Însă şi una aleatorie este bine venită!
Cartea, în cele trei cicluri distincte, cuprinde 33 de poeme, număr egal cu vârsta mea. Am auzit adeseori aceste cuvinte: „Nu se mai citeşte poezie! Ar fi bine să-ţi publici proza!” Am răspuns cu toată convingerea că va veni şi rândul acesteia, dacă voi trăi până atunci. Fiindcă cele şase manuscrise care aşteaptă de ceva timp să fie finisate şi tipărite, nu pot fi publicate deodată. Însă, exact aşa cum un actor simte în clipa în care este pe scenă că interpretarea lui a captat atenţia şi sufletul publicului şi eu am convingerea că poeziile mele ajung deja la sufletele celor care vibrează cu ea. De aceea, mulţumirile mele se îndreaptă şi către toţi cititorii mei pe internet, cei care au citit, rezonat şi emis păreri, dând în acest fel, un rost poeziei mele.
Celor care cred în mine şi în poezia mea, le mulţumesc!
Mulţumesc celor care au fost alături de mine, în momentele dificile!
Mulţumesc mamei mele care probabil se bucură cel mai tare de această apariţie editorială, de acolo, unde este.
Nu este uşor să faci un copil care să-ţi semene atât de mult, deşi e confortabil să simţi că versul are aceeaşi consistenţă cu tine. Riscul poate apărea ca atunci când începi să nu te placi pe tine, să începi să nu-l mai placi, mai ales pe el. Dar mi-l asum şi cu voia dumneavoastră, merg mai departe!

Adina Ungur

Preţul cărţii este 10 Ron. Pentru comenzi, vă rog să scrieţi la codri_ro@yahoo.com. Modalitatea de expediere se face prin poştă, cu plata ramburs (la primirea volumului).