despre cum am alungat-o
12 Iunie 2009pentru Ela
era aşa întuneric în apartamentul 5
încât nu mai vedeai decât jar şi fum
şi smoală
şi scrum
deşi nimeni nu mai fumase nici o ţigară
şi nici nu-şi mai făcuse cineva
pe-acolo
drum
era o casă plină de stafii
de oameni imortalizaţi pe raft
şi prin fotografii
era aşa întuneric şi-atât de auster
şi-arar mai poposeau pe-aici
doar musafiri
din cer
se spune că pe umărul drept
porţi un înger păzitor
se crede că am o soră geamănă
ascunsă-n dormitor
se spune că povestesc
direct
cu suprema ureche
şi că mi-am cunoscut
amarnic
sufletul pereche
mi s-a deschis inima
şi aprind lumina pe masă
ştiu cine te-a trimis
unde mi-e mamă, bunică
unde mi-e frate
astăzi ţi-am netezit
strălucitoare
penele din spate
şi m-au durut şi lacrimile tale
toate
mi-am pus durerile-n pachet
astăzi
le-am aruncat pe someş
într-o plasă
şi-apoi
mi-am alungat
şi sora geamănă
din casă
am smuls-o chiar din piept
sau
de pe umărul de plângere
să nu te mai rănesc
vreodată
îngere
Tags: apartamentul 5
Decembrie 23rd, 2009 la 13:44
despre cum am gasit-o
Se lumina atât de repede la 7
încât săreau scântei printre obloane
Şi foc de artificii
pe tavane
stinsesem ultima lumină
ca fumul strâns să nu se vadă
cum se încolăcea
pe stradă
din rafturi mă priveau mirate
cu ochi pe jumătate stinşi
atâtea cărţi nescuturate
ce-am să mă fac dacă din cer
împiedicaţi de-aşa lumină
toţi nepoftiţii
au să vină
tras de picioare, trupul greu
încarcerat într-un veston
prea lung
se pierde prin salon
i-ai spus o snoavă
şi se-aşează
supărat
că nu-şi închipuia
să-i fi
îngemănat…
Adina, mi-a plăcut poezia ta, dar mă opresc aici. Mă cheamă datoria. Imi pare rău că nu mai am timp să termin imitaţia. Cu placere, las totul pentru altă dată.
[Reply]