oamenii care se iubesc
7 Iunie 2009
oamenii care se iubesc au aşa o lumină în trup
încât în nopţile de primăvară, cu lună plină sau subţire
când salcâmii le zâmbesc în ciorchini pe margini de străzi
nici nu mai au nevoie de hainele de pe ei
decât că-şi merg alături
mână în mână
oamenii care se iubesc pierd trenurile
pentru că nu se mai pot dezlipi din sărut
aşteaptă câteodată cinci mii de ani şi se roagă în alb
fără să-şi piardă vreodată speranţa
ca să se poată împlini după milenii chiar
cinci zile
se sărută pasional în orice colţ pământesc al oraşului
fac dragoste şi nu contează unde, până se topeşte timpul
calculează viitorul în "dacă ne-am fi întâlnit cumva înainte"
li se potrivesc trupurile unul în celălalt şi gândurile mai ales
inimile
inimile
ca în cel mai iscusit puzzle
inventat de dumnezeu
oamenii aceştia la care le recunoşti fericirea în lumina ochilor
şi-ar cheltui toţi banii, doar ca să micşoreze distanţele
doar pentru a se împlini
în puful norilor
oamenii care se iubesc se iartă întotdeauna
dincolo de capricii sau oricât de greu le-ar veni
se vor reîncarna neosteniţi până când vor deveni un singur trup
viaţă după moarte şi încă o clipă după veşnicie
când vor purcede la însăşi procrearea iubirii
din ceruri şi de pe pământ
ca dumnezeu