adinaungur

blanche,
comme le soleil
en matins du marrakech

j`arrivais du néant

pour l`embrouillé ses pensées

j`ai senti sa coeur

battre plus fort
et seulement
pour moi

mais
il m`aime comme Ça

sans mes argents,

sans lui promettre le marriage
sans lui donner beaucoup
des espoirs

on dit que les anges sont rondelets
qu`ils sont peut-être tristes,
ou souvent comme moi

mais

que je serais

seulement
de lui

Astăzi a început şi stagiunea teatrală la "Puck", fără surle, fără trâmbiţe şi asta s-a simţit din plin, fiindcă, în mod neobişnuit pentru secţia română, nu am avut public. Dar era şi de aşteptat, fiindcă n-a început încă şcoala, vacanţa s-a prelungit şi cine să mai ştie că la teatrul de păpuşi din Cluj, spectacolele îşi reintră în joc, duminică de duminică, de la 11 şi de la 12.30. Am deschis cu drăguţa noastră poveste "Capra cu trei iezi", pe care, personal, o joc de 11 ani şi pe care o iubesc mult, ca un ieduţ mic şi cuminte ce sunt. Dacă la primul spectacol, publicul in număr de 7 a vrut să cumpere încă trei bilete, ca efectivul în sală să fie de 10 spectatori, după care au mai apărut vreo patru, cred, la al doilea, chiar au existat emoţii de gen, jucăm-nu jucăm-jucăm-nu jucăm şi până la urmă am jucat, fiindcă publicul s-a şmecherit, şi-a sunat câţiva prieteni, aşa încât au fost 10 spectatori în sală şi cu colegul Lucian, 11. Oricum, noi eram un efectiv de 12, mai mulţi decât spectatorii, ceea ce n-a însemnat că n-am jucat cu drag, amuzaţi şi cu bateriile cât de cât încărcate, de peste vară. În pauză, colegii s-au mirat că în colectivul de fumători a mai apărut o persoană, adică subsemnata, şi s-au delectat cu ceva fotografii exotice de-ale mele, din Maroc. Au plecat câţiva colegi, au venit alţii în locul lor, ne aşteaptă o stagiune plină, ca în anii trecuţi şi un octombrie plin de festivaluri, Alba-Iulia, Iaşi şi evident, festivalul nostru. Să ne fie de-un nou început bun!

pai, daca eu nu am parte de calatorii cu peripetii, atunci sa nu-mi spuneti mie pe nume! am pierdut avionul la casablanca. un aeroport mare si plin de nebuni. daca la noi e birocratie, la casablanca e haos! cu adevarat. nu intru in detalii. am revenit in romania, nu in 21, ci in 26. si asa de bine mi-a fost, ca n-as mai fi revenit.

din pacate, inca nu am fotografii, pentru ca aceste calculatoare ale mele sunt absolut imposibile, la unul nu-mi merg usb-urile, celalalt nici nu mi se deschide. dar am sute de fotografii si de filmulete din marrakech, casablanca, aurika si din avion.

 

 de ce mi-a fost bine? l-am avut langa mine pe tata, singura ruda de sange, de gradul I, care a ramas in viata si m-am bucurat pentru ca nu e singur in marrakech, ca are o familie care il iubeste si care cred ca ii va fi alaturi de acum. mi-a mai fost bine sa ma simt iubita de mehdi, ii simt si acum manutele in jurul gatului meu, nesfarsitii lui pupici, trasu-impinsu, muscaturile-ceas pe maini si rasul in hohote, la povestile pe care i le spuneam, mai precis, peripetiile mele, care il amuzau teribil. nu in ultimul rand, imi amintesc supa de melci, cochiliile din care el scotea cu o scobitoare animalutele pe care, cu o deosebita pofta le manca demonstrativ, spre "disperarea" mea. si bataile lui cu mustafa, pentru nimeni alta decat mine. mi-a mai fost bine cateva seri in care m-am plimbat cu hamza, care mi-a povestit cam tot ce ma interesa, legat de curiozitatile mele vis-a-vis de lumea araba, ce mi se infatisa intr-o nesfarsita piata djam el fna. dar mai ales zilele petrecute cu mustafa, iubitul meu de ciocolata, care m-a plimbat in fiecare zi prin marrakech, care m-a insotit la casablanca, care mi-a fost alaturi mereu si care m-a iubit. care, desi nu vorbeste franceza stralucit, are un simt al umorului, ce se potriveste -manusa- cu al meu. cu care, am comunicat nesperat de bine si de mult, dincolo de orice prejudecati si cuvinte. si de care, mi-e teribil de dor. si mi-a fost bine si cu suad, femeia care stie ce inseamna sa fii femeie intr-o familie, cu surorile lor, jamila si loubna, niste, cu adevarat frumoase fete, cu mama lor, care e o adevarata profesionista in ale gatitului, cu sora lor hanza (sper ca am scris bine), ce are o bijuterie de fetita, aya, un copil de zahar, in varsta de vreo trei anisori.

 

toate acestea, nu le mai am aici, acasa, unde sunt singura, cu patru pisici si prieteni adevarati, cati ai putea numara doar pe o mana, daca or fi atatia. acasa e trist si nu vreau sa ma gandesc la nimic.

 

cand o sa pot, o sa pun si foto.

 

 

 

 

 

moi, je suis vraiment heureuse et contente d etre ici a marrakech;

 

cat de misto is barbatii marocani, woooow!

am facut o scurta vizita la casablanca si putina plaja la oceanul atlantic, unde efectiv mi s-a spus ca sunt ca un fel de perla alba, printre marocani, cu toate ca eu ma simt aiurea, din cauza multor kilograme in plus. pai, vreau sa spun ca barbatii veneau, ca atrasi de miere iar stilul lor de a agata nu este unul foarte nasol, ci mai degraba amuzant. copiii marocani insa, sunt incredibil de frumosi, sunt mici papusele, care vin si se uita cu niste ochisori superbi la tine. pe drum inspre marrakech, hamza, un baiat din ouazarzat, m-a apelat si spre surprinderea mea, avea in telefon puya _ undeva in balcani si the balkan girls; hamza iubeste tot ce tine re romania, si in special a remarcat ca fetele din tara noastra sunt foarte frumoase; din pacate pentru mine sau din fericire, nici nu stiu ce sa spun, hamza este foarte tanar, nici nu indraznesc sa_i scriu aici varsta; oricum, el mi_a dat, asa cum imi da toata lumea 25_26 de ani. pana la urma am iesit cu el, voi iesi inca, iar ieri ma sunat de vreo 10 ori, pentru ca nu eram acasa; hamza este micul meu alladin, care m_a plimbat vreo 3 ore prin celebra piata sau souk, din marrakech, djam el fna; placuta companie; o sa vin si cu fotografii;

 

ieri am vizitat palatul menara, cu apa si pesti mari, chiar si broscute testoase; pana a ajunge la menara am trecut probabil un kilometru, printr_o gradina cu maslini si palmieri; m_au insotit mehdi si mustafa, care pana la urma s_au si certat de la mine, mehdi a concluzionat ca adina e doar a lui si m_a pazit de mustafa, care m_a pazit de hamza , la telefon; dupa menara, am mers cativa kilometri pe jos pana la castelul koutubia, unde am vazut berzele dormind pe zidurile cetatii; am cotit spre dreapta, prin vechia medina, plina de ateliere de reparatii si magazine private, apoi am ajuns acasa la mustafa, o distanta considerabila, despre care suad mi_a spus ca nu ar fi putut_o parcurge; mehdi a fost un erou, a parcurs toata aceasta distanta, intr_o febra si o durere de cap, sacaitoare, insa, sub orice forma, el nu m_ar fi putut lasa sa fac drumul acesta singura; sau cu atat mai mult, doar eu, cu unchiul sau, mustafa;

 

dupa ore de povestit cu tata si cu suad, am adormit spre dimineata, multumiti cu totii ca ceea ce se intampla aici intre noi este in mod categoric, un fapt pozitiv;

 

astazi ies cu micul meu alladin; ma duc sa fac un dus, la ora opt, ne vedem in fata bancii magreb, aproape de djam el fna;

 

a demain!

Am ajuns la Marrakech joi; 30 iulie, 2009. E ziua regelui, mai precis, se implinesc 10 ani, de cand el este rege al Marocului, iar tata a avut zi libera. Regele e tanar, l-am observat la TV, spunand un discurs, din care, evident nu am inteles nimic. Nu stiu daca e insurat, urmeaza sa ma interesez Greu ma descurc cu tastatura franceza. Inca nu am fotografii, ca evident, aparatul foto mi_e descarcat, urmeaza sa_mi cumpar un incarcator. 

Ruta mea/ Cluj_Napoca  _ Madrid 5ore in capitala Spaniei _Casablanca o  ora _ Marrakech;

 

Abia astept sa vizitez; pun eu si poze, numai sa_mi mearga aparatul: 44 de grade pe_aici.

 

 

 

 

 în 25